PAL și NTSC sunt două standarde de codificare a culorilor utilizate în televiziune pentru transmiterea și recepția semnalelor video. Aceste standarde au fost dezvoltate pentru a răspunde unor nevoi specifice legate de limitări tehnice și de cerințele regionale, însă diferă semnificativ din punct de vedere al modului de funcționare, al calității imaginii, al numărului de cadre pe secundă și a lățimii de bandă.
În timp ce PAL (Phase Alternating Line) este predominant utilizat în Europa și în multe alte părți ale lumii, NTSC (National Television System Committee) este specific Americii de Nord și Japoniei.

PAL vs. NTSC
PAL vine de la Phase Alternating Line și a fost dezvoltat în Europa de Vest la începutul anilor 1960 și este utilizat în majoritatea țărilor europene, în unele țări din Africa, Asia și Oceania.
NTSC, acronim pentru National Television System Committee, a fost dezvoltat în Statele Unite la sfârșitul anilor 1940 și este utilizat în America de Nord, Japonia, Coreea de Sud, Mexic și în unele țări din America Centrală și de Sud.
Rezoluție și rate de actualizare
Unul dintre cele mai notabile diferențe dintre PAL și NTSC este rata de actualizare și rezoluția.
NTSC transmite 30 de cadre pe secundă (sau mai precis, 29.97 cadre pe secundă) la o rezoluție de 525 de linii, dintre care aproximativ 480 sunt vizibile (480i).
PAL transmite 25 de cadre pe secundă la o rezoluție de 625 de linii, dintre care aproximativ 576 sunt vizibile (576i).
Anumiți experți argumentează faptul că PAL oferă o calitate ușor mai bună a imaginii datorită numărului mai mare de linii.
Procesarea culorilor
PAL minimizează distorsiunile de culoare automat prin inversarea fazei semnalului de culoare la fiecare linie, ceea ce îmbunătățește stabilitatea culorilor. NTSC, pe de altă parte, este mai susceptibil la variațiile de culoare, ceea ce poate duce la culori care uneori pot părea mai puțin precise sau stabile.
Compatibilitate
Deoarece PAL și NTSC sunt incompatibile, echipamentele (cum ar fi televizoarele și playerele DVD) trebuie să fie compatibile cu sistemul utilizat în regiunea respectivă. Multe dispozitive moderne, totuși, suportă ambele sisteme pentru a facilita utilizarea internațională.
Cu toate acestea, dacă ne referim la PAL vs. NTSC în contextul folosirii unui videorecorder sau aparat foto pentru a înregistra video, în Europa ar trebui ca în aproape toate cazurile să folosești PAL deoarece astfel vei elimina interferențele cauzate de rata de refresh a luminilor.
Cu toate aceste diferențe și asemănări, tehnologia a evoluat destul de mult încât televizoarele și dispozitivele care redau video pe care le avem oferă o calitate superioară a imaginii, indiferent de sistemul de codare.