Din punct de vedere al regulamentului rutier, termenii „oprire” și „staționare” sunt folosiți pentru a descrie două situații distincte pe care le poate întâlni un șofer. Deși în limbajul obișnuit pot părea sinonime, în contextul legislației rutiere, acestea au implicații și consecințe diferite.
Așadar, haide să vedem care este diferența dintre oprire și staționare și cum te poți asigura că respecți legislația.
Oprirea este definită ca fiind imobilizarea unui vehicul pentru o perioadă foarte scurtă. Acest act se realizează în scopul urcării sau coborârii pasagerilor, încărcării sau descărcării mărfurilor sau pentru a permite unui vehicul sau unui pieton să treacă. Durata opririi nu trebuie să depășească timpul necesar pentru a realiza aceste acțiuni și, de obicei, nu durează mai mult de câteva minute.
Staționarea, pe de altă parte, este imobilizarea unui vehicul pentru o perioadă mai lungă decât cea necesară pentru oprire, fără ca aceasta să fie cauzată de condițiile de circulație sau de reglementările rutiere. Adică, dacă un șofer lasă mașina imobilizată pentru a merge la cumpărături, pentru a mânca sau pentru orice alt motiv care nu este legat de necesitățile de circulație, atunci vehiculul este considerat a fi în staționare.
Oprirea și staționarea au implicații legale diferite. În multe jurisdicții, există locuri specifice unde este permisă oprirea, dar nu și staționarea, și viceversa. De exemplu, este adesea permisă oprirea în zonele de încărcare sau descărcare, dar staționarea în aceste locuri poate fi ilegală.
Aceeași distincție se aplică și în cazul regulilor privind parcarea. Parcarea este un tip specific de staționare, în care șoferul lasă vehiculul pentru o perioadă extinsă. În multe locuri, există restricții stricte privind locurile în care se poate parca, iar încălcarea acestor reguli poate duce la sancțiuni, inclusiv amenzi sau remorcarea vehiculului.
Așadar, oprirea și staționarea sunt două concepte distincte în regulamentul rutier, fiecare cu reguli și implicații specifice. Înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru șoferi, pentru a se asigura că respectă legea și că mențin drumurile sigure și eficiente pentru toți utilizatorii.
Iată ce zice legea despre oprire și staționare
(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare.
(2) Nu se consideră oprire:
a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv;
b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale.
(3) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. b), administratorul drumului public împreună cu autoritățile administrației publice locale, cu avizul politiei rutiere, vor stabili programe sau intervale orare pe timpul nopții, în care oprirea sau staționarea este permisă pentru distribuirea mărfurilor.
(4) Se consideră parcare staționarea vehiculelor în spatii special amenajate sau stabilite şi semnalizate corespunzător.
(5) Vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabilă trebuie așezat lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele pot fi oprite sau staționate și câte două, una lângă alta.
Art. 63
